„Femeia este inima familiei”, spunea Maica Tereza si dreptate avea.
Asa este ea, un suflet toata, de cand o stiu. Ne stim de o viata, si iata ca ” si-a lasat pe mama si tatal sau si s-a unit cu sotul ei”, asa cum bine spune invatatura crestina.
Ioana noastra, a decis sa isi puna voal pe cap si a avut o nunta de basm luna aceasta, iar eu am plecat din Avrig cu lacrimi pe obraz.
De ce? De emotie frumoasa si bucuria revederii, pe de o parte si a nostalgiei dupa anii de liceu, care, parca au fost candva, intr-o perioada indepartata.
Am decis sa pun in pagina cateva imagini din memorie, pentru arhiva si pentru bucuria pe care sigur o vor resimti si colegii care de peste mari si tari au trait emotia Ioanei impreuna.
Nunta a avut loc in Avrig, un loc mirific, iar Ioana s-a asigurat ca vom petrece cateva ore de somn, restul le-am dansat:), intr-un cadru rustic, in complexul @Brandusa. Un mix intre poalele muntilor, piscina din complex, casute intime perfecte pentru o pauza de week-end.
Invitatii au putut alege cazarea intre: casute individuale si cazare in complex, iar sotul meu a ales sa ne cazam la una dintre casute. Experientaa fost tare interesanta, mi-a reamintit de casutele din copac de la @Hanul Dacilor.
Fara sa mai creez povesti, las aceasta imgine sa vorbeasca in locul meu: aceasta era privelistea surprinsa din terasa cabanei:
Desigur, fotografia este realizata de un profesionist, un om deosebit, inzestrat cu o energie debordanta, care a facut slalom all night long, cu zambetul pe buze.
Multumesc Ciprian, pentru aceste cadre unice in viziunea mea.
Evenimentul in sine a fost conturat intr-o nota de poveste, un basm in care, parca, timpul s-a oprit in loc, in uma cu aproape 18 ani.
Mi-ar placea sa stiu ce se afla in inima profesorilor care ne-au ghidat asa ani frumosi, in astfel de momente, dar sunt sigura ca un sentiment de multumire mare, exista categoric.
Si cand vezi ca pustoaica ce desena table kilometrice de formule matematice isi aseaza voalul, te declari mandru ca ai asezat o caramida in evolutia ei frumoasa.
Am plans inainte de poza asta:), se pote observa cu detasat.
Nu stiu daca am constientizat anii sau am fost atat de emotionata sa imi revad profesorii care mi-au oferit atat de multe lectii minunate, folositoare petru omul de astazi.
Imi imaginez ca realizez un eseu, cu siguranta voi incheia intr-o nota total diferita fata de seriozitatea cu care abordam fiecare tema in urma cu 20 de ani si ii ofer o nota magica, asa cum am simtit ca a fost tot evenimentul Ioanei si al lui Cristi.
Doi oameni pusi pe sotii, specific zonei, plini de viata, pregatiti sa constriasca o familie a secolului XXI.
„No, tu Andreea, da, cum te-ai simtit?”
Aceasta este intrebarea atat de frumoasa a Ioanei.
Ii las articolul ca raspuns.
Cu drag,
A