Trateaza-ti cu respect tatal pentru ca la baza este sotul meu! Top 3 tipuri de relatii in activitatea de parinte!

” Fericit este copilul care întâlneşte în fiecare etapă a drumului său pe ghidul
capabil să-i insufle treptat forţa şi elanul necesar îndeplinirii destinului său ca om”

*Ghidul poate fi oricare dintre parinti, bunici sau educatori. 

Eu cred ca este foarte important, pentru un viitor adult, copilul de acum, sa detina fundatia solida care sa ii insufle respectul fata de aproapele sau.

Oferindu-i exemplul personal, copilul trebuie sa stie ca mama si tatal lui, oricat de mult il iubesc, se iubesc inainte de toate ei, unul pe celalalt si la baza iubirii sta respectul pe care si-l acorda.

Am descoperit intr-un articol scris de psihologul Susan Campbell, incadrarea relatiilor dintre dintre doi oameni care decid sa educe un copil, in mai multe categorii:

Psihologul sustine faptul ca in parcursul existentei lor, cuplurile, sau viitori parinti, trec prin urmtoarele etape:

A. Etapa lunii de miere, aceea in care nu exista discutii in contradictoriu. Daca un copil apare in aceasta etapa, specialistul subliniaza faptul ca cei doi vor reusi cu greu sa creeze un parteneriat, deoarece nu au consumat etapa de impartire a teritoriului.
B. Etapa luptei de putere. Cea in care conflictele interioare si exterioare sunt vulcanice si aparitia unui copil in aceasta perioada atrage dupa sine o explozie de energii nu forte usor de controlat, ceea ce duce la diferente mari de opinie in ceea ce priveste educatia.
C. Etapa dorintei de a construi impreuna, aceea in care luna de miere si lupta de putere s-au consumat, cei doi parteneri si-au trasat teritoriul, iar copilul care urmeaza sa vina, apare intr-un cardu echilibrat emotional, un CADRU in care parintii, prin propriul exemplu ii arata copilului faptul ca nu exista SEF, exista doar echipa, iar coechipierii se sustin si se protejeaza reciproc.

Sarbatorile se petrec in familie, iar noi, alegem deconectare de tehnologie si practicam  multe activitati.

Duminica, in ziua de Pasti, in mijlocul jocului  de acasa, am realizat un stop-cadru pe o fraza care mi-a rasunat in urechi melodios!

Baietelul nostru, care tocmai a implinit doi ani, este un copilas foarte energic, asa cum sunt toti copilasi, minunati, care verbalizeaza mult siu des si caruia eu si sotul meu, ii oferim autonomia de reactiona cum simte, insa intervenim in situatii limita.

El se distra de minune ” certandu-ma” intr-un limbaj bine inteles  doar de el, a fost rapid apostrofat de tatal lui, sotul meu!

CUM?

Inainte de a reusi sa ii transmita sotul meu vreo fraza, puiul de om, deja se amuza aruncandu-mi mici obiecte spre cap( mie, mama lui).

Comunicarea dintre cei doi, o redau intocmai: Sotul meu: „Omulet, cu mama ta te porti cum iti permite limita ei, insa pe sotia nu iti peermit sa o lovesti! aceasta este o regula a casei noastre. ”

Pornind de la acest mic episod, care aparent poate fi trecut cu vederea, nu pot sa nu remarc inportanta exemplului personal pe care il oferim copiiilor nostri.

CE AR FI PUTUT FACE SOTUL MEU?

Se putea amuza in mijlocul evenimentului, de faptul ca puiul nostru stia sa coreleze verbalizarea apasata fata de mine cu aruncarea obiectelor menite sa imi atraga atentia.
Insa, a decis sa fie ferm, si sa sublinieze ca si el, copilul, face parte din echipa care se numeste : CASA NOASTRA.

Cu siguranta diferentele de opinii intre parinti sunt frecvente la orice pas si este firesc, suntem diferiti, gandim diferit.

Insa, in momentul in care am decis sa ne implicam rational in cresterea si dezvoltarea unui viitor adult, nu putem urma regula transmiterii know-how ului nostru ci este nevoie de empatie.

Explicatie: observ in jurul meu, situatii in care unul dintre parinti, se amuza teribil atunci cand propriul copil loveste sau aduce jigniri celuilalt partener. Desigur, copilul testeaza limita, nu o face rau intentionat, insa rolul nostru este sa stabilim limite care pe termen lung sunt roadele pe care le vom culege.

Cum am procedat noi?

1. Am facut de fiecare data front comun indiferent ca ne-a placut sau nu o decizie a partenerelui.

2. Eu, mama fiind nu am cedat tentatiei de a-l proteja excesiv pe cel mic, in defavoarea tatalui, daca sotul meu i-a atras atentia asupra limitelor depasite.

3. Ii subliniem zilnic ca il iubim insa, avem reguli si limite acasa si daca sunt depasite este important sa il informam.
4. Nu ne-am bazat pe principiul” este mic nu intelege inca” si am spus cu voce tare :”mami si tati sunt alaturi de tine, impreuna iau deciziile si le sustin reciproc”.

5. Am incercat sa identificam impreuna sau individual, canale de informare cu privire la educatia pe care o putem oferi copilului.

6. Ne-am schimbat gradual opinia referitor la perspectiva pe termen lung si la implicarea fizica, macar a unuia dintre noi, mai mult si mai des in viata copilului.

Am concluzionat ca este important ca amandoi sa fim implicati in activitati profesionale care sa ne ofere implinire, insa in aceeasi masura, unul dintre noi, sa fie prezent in viata copilului  cat mai mult, pentru a-i putea oferi un echilibru.

EXPLICATIE: Avand in vedere faptul ca sotul meu are o meserie care il provoaca sa calatoreasca foarte mult ( detalii in articolul viitor), am decis amandoi, ca este imperios necesar ca eu sa petrec cat mai mult timp alaturi de copil, fara sa consider acest aspect un handicap profesional ci o trasare a educatiei copilui care se va reflecta in viitor.

Nu suntem adeptii extremelor, suntem zilnic supusi greselii, nu ne iese totul perfect insa nici nu incercam, dar nu lucru este cert: atunci cand transkitem ceva copilului si o facem la unison, el chiar simte si se simte si in activitatea lui continua.

CONCLUZIE

Indiferent de opinii, de forta interioara care ne ghideaza, eu cred ca decizia de a avea unul sau mai multi copii, nu presupune doar procesul biologic, ci multa implicare, daca ne dorim ca pe termen lung sa avem speranta ca viitorul va fi mai bun.

Fiecare parinte, contribuie prin educatia oferita copilului la dezvoltarea unui viitor, mai bun speram, prin activitatea pe care noua generatie o va avea asupra Pamantului.

„Daca ai o proiectie pe 1 an, insamanteaza un bob.
Daca proiectia ta este pe 10 ani, planteaza un pom,
Daca deja ai tintit la 100 de ani, educa un copil!”

Daca si tu consideri ca sotul sau sotia ta trebuie sa primeasca respect din partea copilui sau viitorului copil, hai pe blog sa povestim si alte intamplari!

De aproape 2000 de ani, sarbatorim cu armonie si sufletele deschise, Invierea Domnului. HRISTOS A INVIAT in sufletele noastre! Multumesc John pentru inspiratie.

Iti multumesc chiar si pentru un simplu share:Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0Email this to someone
Andreea Vasi

(cateva cuvinte despre autor)

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

NE GASESTI SI PE